Filmul Annihilation ne prezintă povestea unui biolog pe nume Lena (Natalie Portman), care a supraviețuit unui eveniment cataclismic. Într-o cameră de izolare, înconjurată de oameni nemulțumiți în costume hazard, ea este interogată despre ceea ce tocmai i s-a întâmplat.
În acest proces, ea dezvăluie cine supraviețuiește și cine moare într-o lume post-apocaliptică, invadată de un câmp energetic, care modifică realitatea. În timp ce însoțitorii ei din acea misiune nu s-au întors în viață, ea este singura care a revenit la bază și este interogată.
În acest film este vorba despre călătoria lentă și periculoasă pe care Lena și ceilalți o duc în necunoscut și cum îi afectează emoțional. De-a lungul filmului, care adaptează în mod vag prima carte dintr-o trilogie a lui Jeff VanderMeer, Garland se ocupă de rapoartele de după misiunile Lenei. Garland adăuga o idee despre ceea ce Lena simțea și gândea în timpul experienței sale.
Lena este veterană în armată de șapte ani, iar cariera sa actuală este ca biolog la corporația Johns Hopkins. Soțul Lenei, Kane (Oscar Isaac, care a jucat și în Ex Machina), a dispărut în urmă cu un an într-o misiune militară sub acoperire. Circumstanțele o determină să se alăture unei echipe care investighează un fenomen ciudat cunoscut sub numele de “The Shimmer”.
Fenomenul “Shimmer” a început de la locul de impact al unui meteorit și a crescut încet, înghițind un petec de pământ într-un câmp energetic. Mai multe echipe de anchetatori și soldați au fost trimise în zonă în ultimul an și niciunul nu s-a întors la bază. Dar Garland este mai interesat să folosească “The Shimmer” pentru a explora dorința umană spre autodistrugere.
Întrucât echipele de armată masculine nu au reușit să cucerească regiunea, echipa de exploratori a Lenei reprezintă o nouă tactică: echipa e alcătuită numai din femei.
Psihologul Dr. Ventress (Jennifer Jason Leigh), fizicianul Josie (Tessa Thompson), omul de știință Cass (Tuva Novotny) și paramedica Anya (Gină Rodriguez). După cum subliniază Cass, fiecare dintre femei are un motiv de ură de sine și vinovăție, ceea ce ar putea explica ce fac într-o posibilă misiune de sinucidere într-un teritoriu straniu, periculos.
Comparație între filmele Annihilation și Stalker
Filmul “Annihilation” urmează forma familiară de groază științifico-fantastică găsită în filmele de la Alien la The Cloverfield Paradox. Cu o distribuție de personaje izolate, care sunt atacate de o forță pe care nu o înțeleg. Dar filmul lui Garland seamănă mai mult cu film științifico-fantastic al lui Denis Villeneuve, „Arrival”, un alt film lent, fără acțiuni, fascinante, care a fost lovit de momente de acțiune explozivă bruscă. La fel “Arrival” sau Ex Machina, Annihilation este un film filozofic atent, mai interesat de natura umanității și de îndemnurile care ne conduc mai degrabă decât de cine trăiește sau moare.
Filmul lui Garland se datorează mult mai mult unui film mai vechi. Capodopera rusă a lui Andrei Tarkovsky, “Stalker”, din 1979. Povestea filmului este despre un grup de oameni care au pornit într-o expediție către centrul unei regiuni extraterestre, unde luptele lor interne se manifestă ca parte a unei mare metafore despre condiția umană. La fel ca Annihilation, “Stalker” este un film despre bagajul pe care îl poartă oamenii și despre modul în care acesta s-ar putea manifesta într-un cadru suprarealist care reflectă viața interioară a oamenilor în moduri imprevizibile.
Paralelele complotului sunt semnificative, dar utilizarea lui Garland a atmosferei opresive și a unora dintre vizualizările sale specifice spre final sunt și mai grăitoare. La fel și preocupările sale specifice din scenariu, despre memorie și percepție și despre ceea ce separă oamenii de mediul lor și pe unul de celălalt.